Ultimii 500 de ani au fost martorii conflictelor de propor¿ii monumentale dintre ¿tiin¿a ¿i credin¿a, de la sentin¿a de arest la domiciliu pe viäa primita de Galileo în 1632, din cauza afirmäiei sale ca sistemul nostru solar ar avea Soarele în centru, la "Procesul Maimu¿elor" din 1925, încle¿tarea titanica dintre Clarence Darrow ¿i William Jennings Bryan asupra chestiunii daca un profesor de liceu le-ar putea spune elevilor sai ca oamenii evoluasera din maimuta (juriul a decis ca nu). Profesorii de astazi înca se mai lupta sa predea evolu¿ia; boli ale copilariei de multa vreme eradicate înca mai izbucnesc în focare din cauza obiec¿iunilor religioase fäa de vaccinare; în ciuda victoriilor legale, exista înca dezbateri aprinse asupra dreptului la avort, a sinuciderii asistate ¿i a homosexualitäii; oamenii de ¿tiin¿a care se tem sa nu ramâna fara finan¿are de la buget (controlata de comitete formate din politicieni ce neaga existen¿a schimbarilor climatice) se agäa de "împaciuitorism" ca de ultimul refugiu - nu am putea sa ne toleram reciproc convingerile ¿i sa ne în¿elegem între noi? Biologul evolu¿ionist Jerry A. Coyne nu ar putea sa ne spuna mai clar: raspunsul sau este "un nu absolut". ¿tiin¿a ¿i religia sunt incompatibile pentru ca dispun de metode diferite de a ob¿ine informäii despre realitate, au metode diferite de a afirma ca aceste cuno¿tin¿e sunt dovedite ¿i, în final, ajung la concluzii conflictuale despre univers. "Cunoäterea" dobândita de religie se afla în conflict nu doar cu informäiile ¿tiin¿ifice, ci ¿i cu ceea ce afirma celelalte religii. În cele din urma, metodele religiei, spre deosebire de cele ale ¿tiin¿ei, nu ne sunt de folos pentru a în¿elege realitatea.
